30 mai 2009

Jucării fragile....


Am o inimă de jucărie... Şi-n inima asta de jucărie s-a rupt ceva... Un resort, o rotiţă...nu mai vrea să meargă... Şi nu există meşteri de inimi de jucărie...

*************************
Ieri mi-am despicat păpuşa, să văd dacă nu cumva are o inimă în plus şi pentru mine... Dar păpuşa era goală pe dinăuntru...

***************************************

Atunci, mi-am scos inima de jucărie şi am pus-o în pieptul păpuşii! Măcar ea să nu fie goală şi tristă pe dinăuntru...

**************************************************************

Azi dimineaţă am auzit un glas de inimă de jucărie:... Ma-ma.... ma-ma....

23 mai 2009

TREIZECI SI TREI (III)

Mi-ar place (să...)

01. iau Moartea în braţe şi s-o duc undeva departe... Să o închid într-un adânc, să uite lumea de ea...
02. ... clipesc de trei ori şi să nu mai existe Boală, Foamete şi nefericire în lume!!!
03. ... ştiu ce vreau de la viaţă...de la oamenii din jurul meu...
04. ... fiu frumoasă...
05. ... îmi cunosc viitorul...
06. ... ştiu să ghicesc în cafea...
07. ...trăiesc o noaptea continuă, timp de şapte zile
08. NU mai fiu tristă!
09. Pot iubi!
10. ...văd Tibet-ul
11. ...îmi placă să fac sport
12.... fii preţuit clipele care nu se mai întorc
13. ...am pielea verde...
14. ...pot distinge toate culorile şi nuanţele vieţii
15. ... fiu protagonista Parfumul-ui "Suskindian" (exceptând partea cu crima)
16. ...ştiu să-mi pictez visele...
17. ...să fiu mai calmă...
18. ...am dintii albi si uniformi...
19....îl fi cunoscut pe Rubens
20.... fiu inventatorul ciocolatei
21. port 35 la picior
22. stiu sa cant la violoncel
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.

21 mai 2009

TREIZECI SI TREI (II)

Îmi plac(e)...

01. Să beau ploaie caldă...
02. Să umblu desculţă prin iarbă udă
03. Muzica bună
04. Oamenii
05. Să contrazic...
06. Să scriu
07. Lumina de Neon
08. Să ţin copii mici (de câteva zile) în braţe...
09. Mirosul lor
10. Apusul de... Lună
11. Să ofer cadouri
12. Să îmi las unghii lungi...
13. (NON) Culoarea neagră
14. Motocicletele Harley-Davidson
15. Cartofii "noi"
16. Parfumurile care dau chef de viaţă într-o dimineaţă mohorâtă...
17. Tatuajele si piercingul
18. Să mă rad pe creştet
19. Să port cirese de luna mai pe post de cercei
20. Să (mă) sărut
21. Bocancii grei
22. Mirosul paginilor vechi
23. Apa cu parfum de fructe
24. Florile de mucegai din brânzeturi
25. Noaptea
26. Lumina data de un şemineu (vechi)
27. Chibritele
28. Balansul
29. Argintul
30. Să fumez
31. Ciorba de salată
32. Scoicile
33. Să visez

TREIZECI ŞI TREI (I)

Fără să urmez nicio invitaţie la leapşă, şi nu neapărat în ordinea aceasta...
Asadar... NU îmi plac(e):

01. Să merg la cinema şi să aud ronţăit de seminţe...
02. Să am legături, de nicio natură, cu oameni fără simţul umorului...
03. Singurătatea...
04. Apa mudară...
05. Aspectul unei foi albe...
06. Vodka...
07. Bungee-Jumping-ul
08. Bătrâneţea...
09. Să fiu certată cu cineva...
10. Negrul de sub unghii...
11. Perioada când mă părăseşte imaginaţia...
12. Să merg la dentist...
13. Să dansez.
14. Să citesc o carte în care sunt foarte multe dialoguri...
15. Hitler
16. Să fiu iubită....
17. Vanilia, sub nicio formă
18. Să zbor cu avionul...
19. Să mă trezesc devreme
20. Că sunt nefericită...
21. Peştele...
22. Culoarea rosie...
23. Un măr frumos pe dinafară şi stricat pe dinăuntru
24. Aurul galben
25. Să văd filme cu calamităţi
26. Săptămâna în care am menstruaţie...
27. Să văd frunzele căzând
28. Neputinţa...
29. Praful de pe cărţi
30. Despărţirea (iremediabilă!) de cei dragi
31. Numărul 187
32. Cuvântul "handicapat"
33. Să fiu departe, fizic si psihic, de tot ceea ce îmi place...

19 mai 2009

Troc

Linişte, va rog! Măcar un pic de linişte... şi un colţ unde sa pot să pot plânge liniştită...aşa, vreo câţiva ani...
Apoi aş mai vrea un motiv bun să trăiesc... doar să trăiesc fiindcă dacă aş spune să fiu fericită, ar fi deja prea mult!
Cineva mă sfătuia să îmi găsesc o activitate plăcută şi să mă concentrez pe ea... Pare neverosimil că nu am aşa ceva?
Câţi dintre noi nu se simt pierduţi, în timp şi spaţiu, şi nu mai au putere să se regăsească? Câţi, oare, dintre semenii mei au uitat să zâmbească şi câtora dintre ei, micile bucurii cotidiene nu li se mai par motive bune pentru a fi fericit?

... Sunt pierdută şi mi-aş da viaţa să mă regăsesc...

15 mai 2009

Placebo!


Când sună telefonul, mă aştept să fie părintele meu drag şi când, repede, realizez că este imposibil, mă întristez şi mă golesc de orice sentiment uman (bun)...
Noroc cu macaraua din zare care reuşeşte să îmi mai ridice din greutate şi cu ajutorul căreia mai pot respira...
Ca posibilă terapie, mi-am vopsit ghearele în roşu... Altădată, când eram tristă, funcţiona... nu şi acum, însă!
Nu ştiu ce să mai fac iar rotiţele timpului se învârt atât de greu încât ... încât!
Azi, cerul e acoperit şi toţi îngerii în doliu. Azi cerul plânge lacrimi mari de gheaţă. Şi ieri a plâns... Nu mult dar ştiu că o face pentru mine...

Aş vrea să pot să plâng sau măcar să urlu....să mă golesc de toată această sfârşire!

3 mai 2009

De unde-atâtea lacrimi?

Cine are morţi de îngropat (în România), mai bine să îi vândă... Serios şi fără nicio glumă...
Pe lângă durerea de necuprins în cuvinte pe care am avut-o când părintele meu a fost găsit mort şi intrat în putrefacţie în casă, necesitând interveţia Procuraturii, a Poliţiei şi a SMURD-ului, am fost supusă şi celor mai umilitoare şi de neconceput experienţe...
În noaptea descoperirii lui, Procuratura a luat legătura cu o firmă de Pompe Funebre... Nu ştiu, poate au contract cu această firmă însă ...cioclii nu se dezmint. Trebuie să fii inuman să ai o astfel de meserie şi m-am convins că cei care o prestează aşa şi sunt...
"Domnul" de la Pompele Funebre, cu care am vorbit la telefon (eu fiind departe), era vesel şi săltăreţ şi îmi propunea costume Armani pentru decedat precum si sicrie la 35 de milioane lei vechi... că deh, doar sunt plecată "afară"...Mi-a spus că se ocupă el de tot, dacă eu vreau... şi eu să îi plătesc lui, la sfârşit...
Da, eu am vrut şi am întrebat cât mă costă...aşa, să îmi fac o idee... Şi el mi-a spus că nu îmi poate da o sumă însă să nu îmi fac griji, îmi va da chitanţele de peste tot unde el a plătit... că el nu vrea să se îmbogăţească pe seama mea.... nuuuu.... Dar că toate instituţiile care s-au deplasat costă, singura Poliţia care vine "moaca"...
Acest domn, care se întindea la discuţii interminabile pe celular, pe banii mei, avea pretenţia de om şcolit în Londra şi care "ştie cum e afară că doar şi el a umblat!"...
Şi tot acest domn credea că a dat de o căpşunăreasă, probabil, fiindcă după ce am vorbit cu Dr. Arafat de la SMURD (căruia îi mulţumesc pentru sprijinul acordat şi pentru bunătatea lui), şi după ce i-am spus că SMURD-ul intervine gratuit în astfel de situaţii (Dr Arafat m-a asigurat în vreo nouă e-mailuri că este imposibil să plătesc intervenţia SMURD-ului şi a vrut chiar Domnia Sa să telefoneze acestei firme să se asigure că numele SMURD nu este implicat în vreo farsă), a avut neobrăzarea, nesimţirea şi tupeul de a-mi spune că EU nu am înţeles bine... El, Domnul, zicea de fapt despre taxele şi mitele pe care el a trebuit să le plătească... Mda...
Îl las pe Domnul Cioclu la o parte câteva minute pentru o altă poveste, cu o altă Mafia: cea a locurilor de veci.
Ajunsă de la Aeroport,vineri dupa amiaza, nici nu am avut timp să intru în casă. Trebuia să merg la Administraţia Cimitirelor să plătesc nu ştiu ce... Acolo închideau la ora 15, e weekend şi morţii pot să aştepte...aşa că am sărit într-un taxi şi am galopat. Domnul Cioclu era şi el acolo, mă aştepta. De ce? Să îi plătesc. Aşa, în plină stradă, pe capota maşinii? Păi da, că el nu are timp.... El trebuie să alerge să mă rezolve cu înmormîntarea... Ah, dar până nu uită: la cheltuieli se mai adaugă o cruce, un maieu, chiloţi, şosete, pantofi... Păi maieul şi chiloţii care i-a dat familia ce aveau? Erau murdari, zice el compătimindu-mă. Era să facă mătuşă-mea infarct când a auzit! (ea îi dăduse hainele pentru decedat şi nu era cu putinţă să fie aşa...) Buuun... Îl întreb: De ce nu mi-aţi spus la telefon de aceste cheltuieli suplimentare? (în virtutea nervilor, am adăugat un pizda mă-sii) El m-a făcut isterică şi a zis că lasă de la el un milion de lei vechi numai să scape de mine... I-am arătat sumele pe care mi le spusese mai devreme la telefon, unde era şi milionul in dreptul cuvîntului "altele" (care nici acum nu ştiu ce înseamnă), şi i-am spus că e ok...
Domnul era afectat de limbajul meu de mahala şi când l-am întrebat încă o dată despre costurile pe care pretindea că le-a avut, mai că nu m-a făcut proastă pe faţă spunându-mi că îmi explică a suta oară. Degeaba cercat-am a-i spune că îmi va explica şi de o mie de ori de va fi nevoie, eu vreau să înţeleg CE ANUME plătesc!? Deci: plătesc? Păi acum? Păi da... Dar serviciile lui încă nu sunt încheiate... Păi cum nu? Mortul e la capelă de dimineaţă, el mai are doar coliva să o aducă la cimitir... Mortul e la capelă de vineri dimineaţa???? Şi eu ÎNCĂ nu ştiam dacă îl îngrop sâmbătă sau duminică???????????????
Bun. Să plătesc! Factura??? Vă trebuie? Da, îmi trebuie? Dar de ce? Dar de ce vă fute grija? Iaca-mi trebuie... Să recuperez un milion de euro de acolo de unde stau... Nu, că nu o să recuperaţi vă spun eu, că şi eu am umblat... Dom'ne...taie-mi dracului factura aia o dată... Păi nu am factura la mine... (Venise omul să îi plătesc, în plină stradă, scorţos nevoie mare dar factură...pula!)Păi atunci vin la firmă mâine şi vă plătesc, îmi daţi factura şi gata... Păi nu aveţi încredere în mine?... No comment...
Între timp, obosită şi hăituită, îi spun că intru până la Administraţia Cimitirelor, unde un prieten şi plătise deja opt milioane vechi...taxe... taxe...taxe...
Intru acolo, prietenul mai pusese un milion. Întreb: Pentru? Tanti de după ghişeu urlă de mai să-i explodeze ochii... pentru locul de veci... că decedatul n-are! Zic: Ba are! Aia: Doamnă, dumneavoastră blablabla... nu are, i-a expirat în 2009... Înghit găluşca tristă, plătesc şi ies cu lacrimi în ochi...
Afară, Cioclul aştepta... cu factura...Îi venise, cică, un coleg şi adusese chitanţierul... Dar ştiţi că dacă vă tai chitanţă, vă adaug şi TVA-ul? Mă gândeam că la cât mi-o fi adăugat până acum...ce mai contează? ...Treizeci şi trei de milioane (32.800). Îi dau banii... iau factura... scria "servicii funerare"... ce chitanţe, ce cheltuieli defalcate, ce dovezi??? Căcat pe băţ plus o tonă de nesimţire şi imbecilitate de scorţos "umblat prin lume"...
A doua zi m-a sunat să îi mai dau trei milioane... că în virtutea inerţiei, cică, nu îi dădusem toţi banii... I-am dat, ce era să fac? Eram în curtea bisericii, aşteptând să plătesc un popă, care nu a mai apărut.... Oricum, de plătit l-am plătit şi pe ăla (două milioane lei vechi), deşi decedatul a lucrat (şi) la biserică... Biserica... ah... altă poveste tristă!
Ziua înmormîntării... Se prăbuşea cerul pe mine... şi toate lacrimile din lume treceu prin ochii mei... Mă simţeam pustiită şi mai singură ca oricînd, deşi în jurul-mi erau toate persoanele dragi sufletului meu ....
Ca şi cum nu ar fi fost îndeajunsă durerea, apare Cioclul cu coliva... Îl rog să îmi pună ceva în sicriu, ceva ce aparţinuse decedatului...
Ah, să nu uit... Mai devreme, ducînd o coroană la sicriu, am văzut că greşiseră vârsta... Îl sun şi în întreb: Domnule, din anul cutare şi până în prezent, câţi ani sunt? El: Aaaa...păi nu aveţi o carioca acasă, că eu acum nu pot să ajung? Indignată, i-am spus că ar face bine să rezolve problema... Mă şi gândeam să scriu un articol într-un ziar local...
Revenind.... Domnul a adus coliva şi a urcat în capelă să efectueze schimbarea pe sicriu, cu o cârpă, acetonă şi carioca neagră... Dacă ştiam ce caligrafie de oligofren are, jur că scriam eu... Şi ăsta zicea că a terminat Dreptul????
A făcut şi ce l-am rugat eu, respectiv să pună câtevă lucruri ale decedatului în sicriu, dar a ieşit vomitându-şi maţele ţi explicându-mi cât de avansată e starea de putrefacţie.. Am încercat să îl opresc spunându-i că vorbeşte, totuşi, de o persoană dragă mie la care el: Da, ştiu dar dacă l-aţi fi văzut... Am fost nevoit să îi bag capul într-o pungă... altfel curgea peste tot... Eu l-am îmbălsămat bine însă... M-am întors cu curul la el, hohotind şi blestemându-l să aibă şi el parte de o înmormîntare aşisderea, cu punga-n cap!!!
A plecat! Au venit popii... Râsul plânsul... Mergem către groapă... Groapa de juma' de metru... Îi intreb pe gropari de normele de igienă... ei zic că nu se poate săpa mai adânc, că-i beton... apoi îmi cer bani... bani imi cere şi un tâmpit care "a purtat crucea, a tras clopotele şi a facut curat în capelă"... Îi zic: Cât? El: 1 leu... Nu înţeleg...100.000 vechi? Da, zice. Nu, scuze... 50. 50, ce? 500.000 vechi? Da, zice... Visez, zic... Păi am plătit ieri opt milioane pentru asta... Da, dar eu nu aparţin de ei... Dar tu cine eşti, atunci? Îmi dai o chitanţă, ceva? Nu...Păi atunci? Păi daţi-mi cât vreţi... I-am dat... nici acum nu ştiu pentru ce?!?
...
În sfârşit acasă... o casă pustiită, cândva plină de amintiri frumoase însă acum încărcată de tristeţe... Tăcere... fiindcă cel responsabil cu făcutul sendvicilor si al cafelei nu mai era acolo... Plantele frumoase îmi aminteau de el... şi veşnicul lui pull-over, lăsat pe pat... aşa ca într-o aşteptare mică...până se întoarce el de la baie...Pachetul pe care îl făcuse, să mi-l trimită de Paşte...încă îl aştepta, neterminat... Micile lui ţigări şi toate brichetele veşnic goale... Doamne.... cât de nedrept poţi fii!!!
.....

M-am aşezat cu prietana mea, să ne uităm prin actele defunctului... Nu am fost surprinsă cînd am găsit chitanţă pentru plata locului de veci... Ştiam că omuleţul meu nu vroia să fie povară şi că lăsase totul în regulă....
Luni, Administraţia Cimitirelor... Aceeaşi isterică de după ghişeu...Îi arăt chitanţa.... Ce se poate face? Vreau banii înapoi? Mă simţeam ruşinată... Nu, nu îi vreau ... vreau o prelungire a perioadei de plată (se plăteşte o dată pentru şapte ani) deci să beneficiez de 14 ani plătiţi în avans... Nu se poate decât să vă recuperaţi banii dar haideţi un pic afară să vă explic... Şi îmi explică: Eu vreau să vă ajut, aşa ca de la om - la om... lasaţi-i dracului de bani, ce un milion v-a făcut?, că-s numai complicaţii şi până îi recuperaţi...
Mi-a sărit mucul!!! Aveţi un şef? Vreau să vorbesc cu el! Isterica s-a bosumflat... Da, avea un şef...care părea de treabă însă şi el era derutat de complexitatea situaţiei... Ca să vorbesc cu şeful, am aşteptat 15 minute fiindcă vorbea la telefon despre cât costă zugrăvitul scărilor la bloc? Câââât? 1500 euro? De apartament? Imposibil! Da, te rog, interesează-te dacă e legal să ceară atât, te rog.... ok... merci... Da? Dumneavoastră? În ce problemă?
(...)

Ultima săptămână petrecută în România a fost un continuu teatru al absurdului... Şansa mea de a nu-mi pierde minţile şi de a nu claca a fost faptul că am avut prietenii lângă mine... Prieteni care, ÎNCĂ O DATĂ, nu s-au dezminţit şi care au venit să plângă alături de mine dispariţia celui care pentru mine a fost mai mult decât însăşi viaţa. De fapt, care încă mai este: dragul meu TETE! Îmi lipseşti îngrozitor iar trecerea ta bruscă în nefiinţă m-a dezechilibrat complet!!!!

Orice entitate ar exista acolo sus, TETE, să aibe grijă şi de tine! Soare şi Lumină să fii!!! Să mă aştepţi şi pe mine, să strălucim împreună într-o zi!!!