De unde-atâtea lacrimi?

Cine are morţi de îngropat (în România), mai bine să îi vândă... Serios şi fără nicio glumă...
Pe lângă durerea de necuprins în cuvinte pe care am avut-o când părintele meu a fost găsit mort şi intrat în putrefacţie în casă, necesitând interveţia Procuraturii, a Poliţiei şi a SMURD-ului, am fost supusă şi celor mai umilitoare şi de neconceput experienţe...
În noaptea descoperirii lui, Procuratura a luat legătura cu o firmă de Pompe Funebre... Nu ştiu, poate au contract cu această firmă însă ...cioclii nu se dezmint. Trebuie să fii inuman să ai o astfel de meserie şi m-am convins că cei care o prestează aşa şi sunt...
"Domnul" de la Pompele Funebre, cu care am vorbit la telefon (eu fiind departe), era vesel şi săltăreţ şi îmi propunea costume Armani pentru decedat precum si sicrie la 35 de milioane lei vechi... că deh, doar sunt plecată "afară"...Mi-a spus că se ocupă el de tot, dacă eu vreau... şi eu să îi plătesc lui, la sfârşit...
Da, eu am vrut şi am întrebat cât mă costă...aşa, să îmi fac o idee... Şi el mi-a spus că nu îmi poate da o sumă însă să nu îmi fac griji, îmi va da chitanţele de peste tot unde el a plătit... că el nu vrea să se îmbogăţească pe seama mea.... nuuuu.... Dar că toate instituţiile care s-au deplasat costă, singura Poliţia care vine "moaca"...
Acest domn, care se întindea la discuţii interminabile pe celular, pe banii mei, avea pretenţia de om şcolit în Londra şi care "ştie cum e afară că doar şi el a umblat!"...
Şi tot acest domn credea că a dat de o căpşunăreasă, probabil, fiindcă după ce am vorbit cu Dr. Arafat de la SMURD (căruia îi mulţumesc pentru sprijinul acordat şi pentru bunătatea lui), şi după ce i-am spus că SMURD-ul intervine gratuit în astfel de situaţii (Dr Arafat m-a asigurat în vreo nouă e-mailuri că este imposibil să plătesc intervenţia SMURD-ului şi a vrut chiar Domnia Sa să telefoneze acestei firme să se asigure că numele SMURD nu este implicat în vreo farsă), a avut neobrăzarea, nesimţirea şi tupeul de a-mi spune că EU nu am înţeles bine... El, Domnul, zicea de fapt despre taxele şi mitele pe care el a trebuit să le plătească... Mda...
Îl las pe Domnul Cioclu la o parte câteva minute pentru o altă poveste, cu o altă Mafia: cea a locurilor de veci.
Ajunsă de la Aeroport,vineri dupa amiaza, nici nu am avut timp să intru în casă. Trebuia să merg la Administraţia Cimitirelor să plătesc nu ştiu ce... Acolo închideau la ora 15, e weekend şi morţii pot să aştepte...aşa că am sărit într-un taxi şi am galopat. Domnul Cioclu era şi el acolo, mă aştepta. De ce? Să îi plătesc. Aşa, în plină stradă, pe capota maşinii? Păi da, că el nu are timp.... El trebuie să alerge să mă rezolve cu înmormîntarea... Ah, dar până nu uită: la cheltuieli se mai adaugă o cruce, un maieu, chiloţi, şosete, pantofi... Păi maieul şi chiloţii care i-a dat familia ce aveau? Erau murdari, zice el compătimindu-mă. Era să facă mătuşă-mea infarct când a auzit! (ea îi dăduse hainele pentru decedat şi nu era cu putinţă să fie aşa...) Buuun... Îl întreb: De ce nu mi-aţi spus la telefon de aceste cheltuieli suplimentare? (în virtutea nervilor, am adăugat un pizda mă-sii) El m-a făcut isterică şi a zis că lasă de la el un milion de lei vechi numai să scape de mine... I-am arătat sumele pe care mi le spusese mai devreme la telefon, unde era şi milionul in dreptul cuvîntului "altele" (care nici acum nu ştiu ce înseamnă), şi i-am spus că e ok...
Domnul era afectat de limbajul meu de mahala şi când l-am întrebat încă o dată despre costurile pe care pretindea că le-a avut, mai că nu m-a făcut proastă pe faţă spunându-mi că îmi explică a suta oară. Degeaba cercat-am a-i spune că îmi va explica şi de o mie de ori de va fi nevoie, eu vreau să înţeleg CE ANUME plătesc!? Deci: plătesc? Păi acum? Păi da... Dar serviciile lui încă nu sunt încheiate... Păi cum nu? Mortul e la capelă de dimineaţă, el mai are doar coliva să o aducă la cimitir... Mortul e la capelă de vineri dimineaţa???? Şi eu ÎNCĂ nu ştiam dacă îl îngrop sâmbătă sau duminică???????????????
Bun. Să plătesc! Factura??? Vă trebuie? Da, îmi trebuie? Dar de ce? Dar de ce vă fute grija? Iaca-mi trebuie... Să recuperez un milion de euro de acolo de unde stau... Nu, că nu o să recuperaţi vă spun eu, că şi eu am umblat... Dom'ne...taie-mi dracului factura aia o dată... Păi nu am factura la mine... (Venise omul să îi plătesc, în plină stradă, scorţos nevoie mare dar factură...pula!)Păi atunci vin la firmă mâine şi vă plătesc, îmi daţi factura şi gata... Păi nu aveţi încredere în mine?... No comment...
Între timp, obosită şi hăituită, îi spun că intru până la Administraţia Cimitirelor, unde un prieten şi plătise deja opt milioane vechi...taxe... taxe...taxe...
Intru acolo, prietenul mai pusese un milion. Întreb: Pentru? Tanti de după ghişeu urlă de mai să-i explodeze ochii... pentru locul de veci... că decedatul n-are! Zic: Ba are! Aia: Doamnă, dumneavoastră blablabla... nu are, i-a expirat în 2009... Înghit găluşca tristă, plătesc şi ies cu lacrimi în ochi...
Afară, Cioclul aştepta... cu factura...Îi venise, cică, un coleg şi adusese chitanţierul... Dar ştiţi că dacă vă tai chitanţă, vă adaug şi TVA-ul? Mă gândeam că la cât mi-o fi adăugat până acum...ce mai contează? ...Treizeci şi trei de milioane (32.800). Îi dau banii... iau factura... scria "servicii funerare"... ce chitanţe, ce cheltuieli defalcate, ce dovezi??? Căcat pe băţ plus o tonă de nesimţire şi imbecilitate de scorţos "umblat prin lume"...
A doua zi m-a sunat să îi mai dau trei milioane... că în virtutea inerţiei, cică, nu îi dădusem toţi banii... I-am dat, ce era să fac? Eram în curtea bisericii, aşteptând să plătesc un popă, care nu a mai apărut.... Oricum, de plătit l-am plătit şi pe ăla (două milioane lei vechi), deşi decedatul a lucrat (şi) la biserică... Biserica... ah... altă poveste tristă!
Ziua înmormîntării... Se prăbuşea cerul pe mine... şi toate lacrimile din lume treceu prin ochii mei... Mă simţeam pustiită şi mai singură ca oricînd, deşi în jurul-mi erau toate persoanele dragi sufletului meu ....
Ca şi cum nu ar fi fost îndeajunsă durerea, apare Cioclul cu coliva... Îl rog să îmi pună ceva în sicriu, ceva ce aparţinuse decedatului...
Ah, să nu uit... Mai devreme, ducînd o coroană la sicriu, am văzut că greşiseră vârsta... Îl sun şi în întreb: Domnule, din anul cutare şi până în prezent, câţi ani sunt? El: Aaaa...păi nu aveţi o carioca acasă, că eu acum nu pot să ajung? Indignată, i-am spus că ar face bine să rezolve problema... Mă şi gândeam să scriu un articol într-un ziar local...
Revenind.... Domnul a adus coliva şi a urcat în capelă să efectueze schimbarea pe sicriu, cu o cârpă, acetonă şi carioca neagră... Dacă ştiam ce caligrafie de oligofren are, jur că scriam eu... Şi ăsta zicea că a terminat Dreptul????
A făcut şi ce l-am rugat eu, respectiv să pună câtevă lucruri ale decedatului în sicriu, dar a ieşit vomitându-şi maţele ţi explicându-mi cât de avansată e starea de putrefacţie.. Am încercat să îl opresc spunându-i că vorbeşte, totuşi, de o persoană dragă mie la care el: Da, ştiu dar dacă l-aţi fi văzut... Am fost nevoit să îi bag capul într-o pungă... altfel curgea peste tot... Eu l-am îmbălsămat bine însă... M-am întors cu curul la el, hohotind şi blestemându-l să aibă şi el parte de o înmormîntare aşisderea, cu punga-n cap!!!
A plecat! Au venit popii... Râsul plânsul... Mergem către groapă... Groapa de juma' de metru... Îi intreb pe gropari de normele de igienă... ei zic că nu se poate săpa mai adânc, că-i beton... apoi îmi cer bani... bani imi cere şi un tâmpit care "a purtat crucea, a tras clopotele şi a facut curat în capelă"... Îi zic: Cât? El: 1 leu... Nu înţeleg...100.000 vechi? Da, zice. Nu, scuze... 50. 50, ce? 500.000 vechi? Da, zice... Visez, zic... Păi am plătit ieri opt milioane pentru asta... Da, dar eu nu aparţin de ei... Dar tu cine eşti, atunci? Îmi dai o chitanţă, ceva? Nu...Păi atunci? Păi daţi-mi cât vreţi... I-am dat... nici acum nu ştiu pentru ce?!?
...
În sfârşit acasă... o casă pustiită, cândva plină de amintiri frumoase însă acum încărcată de tristeţe... Tăcere... fiindcă cel responsabil cu făcutul sendvicilor si al cafelei nu mai era acolo... Plantele frumoase îmi aminteau de el... şi veşnicul lui pull-over, lăsat pe pat... aşa ca într-o aşteptare mică...până se întoarce el de la baie...Pachetul pe care îl făcuse, să mi-l trimită de Paşte...încă îl aştepta, neterminat... Micile lui ţigări şi toate brichetele veşnic goale... Doamne.... cât de nedrept poţi fii!!!
.....

M-am aşezat cu prietana mea, să ne uităm prin actele defunctului... Nu am fost surprinsă cînd am găsit chitanţă pentru plata locului de veci... Ştiam că omuleţul meu nu vroia să fie povară şi că lăsase totul în regulă....
Luni, Administraţia Cimitirelor... Aceeaşi isterică de după ghişeu...Îi arăt chitanţa.... Ce se poate face? Vreau banii înapoi? Mă simţeam ruşinată... Nu, nu îi vreau ... vreau o prelungire a perioadei de plată (se plăteşte o dată pentru şapte ani) deci să beneficiez de 14 ani plătiţi în avans... Nu se poate decât să vă recuperaţi banii dar haideţi un pic afară să vă explic... Şi îmi explică: Eu vreau să vă ajut, aşa ca de la om - la om... lasaţi-i dracului de bani, ce un milion v-a făcut?, că-s numai complicaţii şi până îi recuperaţi...
Mi-a sărit mucul!!! Aveţi un şef? Vreau să vorbesc cu el! Isterica s-a bosumflat... Da, avea un şef...care părea de treabă însă şi el era derutat de complexitatea situaţiei... Ca să vorbesc cu şeful, am aşteptat 15 minute fiindcă vorbea la telefon despre cât costă zugrăvitul scărilor la bloc? Câââât? 1500 euro? De apartament? Imposibil! Da, te rog, interesează-te dacă e legal să ceară atât, te rog.... ok... merci... Da? Dumneavoastră? În ce problemă?
(...)

Ultima săptămână petrecută în România a fost un continuu teatru al absurdului... Şansa mea de a nu-mi pierde minţile şi de a nu claca a fost faptul că am avut prietenii lângă mine... Prieteni care, ÎNCĂ O DATĂ, nu s-au dezminţit şi care au venit să plângă alături de mine dispariţia celui care pentru mine a fost mai mult decât însăşi viaţa. De fapt, care încă mai este: dragul meu TETE! Îmi lipseşti îngrozitor iar trecerea ta bruscă în nefiinţă m-a dezechilibrat complet!!!!

Orice entitate ar exista acolo sus, TETE, să aibe grijă şi de tine! Soare şi Lumină să fii!!! Să mă aştepţi şi pe mine, să strălucim împreună într-o zi!!!