Will you be there?

Nu mi-a plăcut niciodată Michael Jackson!
Dar oare de ce simt o aşa mare tristeţe acum, că ...?
Poate fiindcă am crescut cu el?
Fiindcă i-am auzit muzica şi i-am văzut clipurile aproape de când mă ştiu?

Suflet hăituit în ultimii ani, sper să îşi găsească pacea acum...

Monolog cu Meschinel

- (...)...şi, mă rog, de ce să-ţi tai venele? Lumea toată e în plină criză! ...criză mon-di-a-lă...domn'e!!! Pricepi? De peste tot de pe pământ curg doar lacrimi de disperare şi neputinţă...din cauza crizei... criză financiară, criză spirituală... criză amoroasă... Ca să vezi! Nici nu se mai fute lumea din cauza lipsurilor... Nu că m-ar interesa direct... sâsâi el malefic...

- Nu despre asta era vorba, Tartore... Vroiam doar să îmi spui...

- Ce să îţi spun, drăguţă? Că indiferent ce vei face, vei fierbe în acelaşi cazan? Că fierberile şi angoasele tale scârbos de pământene nu fac altceva decât să mă orgasmeze? Că oricum o întorci, moneda nu are decât două feţe...ambele fără valoare? Mai vrei?

- ...

- Că oricât de mult te-ai căca pe tine, tot la mine ajungi? Eşti pierdută! Personal, nu văd nici o scăpare... Poate doar ... Ce zici de un târg? Având în vedere că tot JOS o să ajungi, îţi propun o soluţie: dă-mi sufletul tău şi te fac fericită până când... ne vom întâlni din nou! Hm? Ce zici?


...aplauze şi aşteptare....

Ce să mai spun? Se îngustează orizontul şi încep ploile reci... Furtuna calmă din viaţa mea se transformă în uragan...iar eu stau în faţa ei, îmbrăcată doar în pielea mea verde şi tremur... nu de frică ci de neputinţă.
Mi-aş dori să pot schimba direcţia vântului şi a norilor... Să aduc puţin soare şi în ochiul meu...dar soarele e zgârcit şi...
Mi-e ciudă şi am obosit să fiu varianta feminină a lui Don Quijote... M-am săturat să îmi plâng de milă şi din cauza lacrimilor să nu găsesc nicio soluţie...

De 1 Iunie...

COPILĂRIA ...această stare de beatitudine... această naivitate... acest joc...perioada fragilă, fără urât şi fără gânduri reci...
...această perioadă de iubiri necondiţionate... de nedezlipiri materne, sau paterne...
...acest timp "inubliabil"...regretat...

Suntem aşa cum ne simţim!...
Eu am opt ani!.... Şi vreau să joc "şcoala" sub privirea răbdatoare a mamei... Vreau să am în buzunar douăzeci şi cinci sau cincizeci de bani şi să îmi cumpăr o "negresă" şi un citro... Vreau să mai trag cu ochiul, de sub plapuma caldă, la teveul alb-negru....la filmul acela prea scurt...

Vreau să mă trezească mama duminica, în miros de supă bună şi cartofi prăjiţi... Să mă tragă de păr până reuşeşte să îmi prindă cele două pompoane în codiţe... Să mă mustre că nu m-am spălat pe dinţi... sau că nu mi-am făcut temele pentru luni...

Cum aş putea să fug de aceste clipe când tot ce-mi doresc e să sting lumina din anii aceştia şi să aprind stelele de atunci?


Ştiu că e târziu acum şi inima mea e obosită dar ...trebuie să o conving că are doar opt ani şi că seara pe care o simte e doar o iluzie...