De 1 Iunie...

COPILĂRIA ...această stare de beatitudine... această naivitate... acest joc...perioada fragilă, fără urât şi fără gânduri reci...
...această perioadă de iubiri necondiţionate... de nedezlipiri materne, sau paterne...
...acest timp "inubliabil"...regretat...

Suntem aşa cum ne simţim!...
Eu am opt ani!.... Şi vreau să joc "şcoala" sub privirea răbdatoare a mamei... Vreau să am în buzunar douăzeci şi cinci sau cincizeci de bani şi să îmi cumpăr o "negresă" şi un citro... Vreau să mai trag cu ochiul, de sub plapuma caldă, la teveul alb-negru....la filmul acela prea scurt...

Vreau să mă trezească mama duminica, în miros de supă bună şi cartofi prăjiţi... Să mă tragă de păr până reuşeşte să îmi prindă cele două pompoane în codiţe... Să mă mustre că nu m-am spălat pe dinţi... sau că nu mi-am făcut temele pentru luni...

Cum aş putea să fug de aceste clipe când tot ce-mi doresc e să sting lumina din anii aceştia şi să aprind stelele de atunci?


Ştiu că e târziu acum şi inima mea e obosită dar ...trebuie să o conving că are doar opt ani şi că seara pe care o simte e doar o iluzie...