Iată.... miez de noapte... două sticle de Merlot.... goale! Dintr-a treia se prelinge o picatură... direct pe limba mea... " Am chef să fac dragoste!" - îmi spune prietenul meu virtual... Ce frumos! îmi spun şi schimb subiectul... Dragostea e un lucru atât de fragil...
Cred că oamenii nu îşi dau seama ce înseamna până în ultimul moment... Cred că noi toţi suntem într-o cursă contra cronometru pentru toate prostiile posibile dar nu şi pentru dragoste... O dispreţuim... o considerăm un mit sau, mai rău: ceva de neatins... De multe ori, nici măcar nu îndrăznim să visăm la ea...
Mă uitam mai deunăzi pe nişte pagini scrise cu mulţi ani în urmă...
Când aveam vreo şaisprezece ani, dacă priveam cerul... mă îndrăgosteam... Mă îndrăgosteam de cineva atât de tare încât visam cum e să fiu cu EL iar când mă trezeam, mă durea fizic despărţirea de lumea Lui. Omul meu de Fum, Omul fără faţă şi fără contur... iată idealul meu masculin!...
Azi, un secol mai târziu, râd de acele naivităţi... Omul de fum e încă acolo dar nu îl mai iubesc... E partenerul meu tăcut, care îmi suflă în inimă, fără a o putea încălzi...
Zile în şir mi-am dorit să mai simt, să mai pot simţi... Nimic din ceea ce e lumesc, nu mai poate trezi la viaţă acel sentiment... Mi-e ciudă! Mi-e ciudă fiindcă simt un gol imens acolo unde e inima...unde ar trebui sa fie... Şi aş vrea să umplu golul ăsta... cu dragoste.... sau ...cu orice...!?!
Cred că oamenii nu îşi dau seama ce înseamna până în ultimul moment... Cred că noi toţi suntem într-o cursă contra cronometru pentru toate prostiile posibile dar nu şi pentru dragoste... O dispreţuim... o considerăm un mit sau, mai rău: ceva de neatins... De multe ori, nici măcar nu îndrăznim să visăm la ea...
Mă uitam mai deunăzi pe nişte pagini scrise cu mulţi ani în urmă...
Când aveam vreo şaisprezece ani, dacă priveam cerul... mă îndrăgosteam... Mă îndrăgosteam de cineva atât de tare încât visam cum e să fiu cu EL iar când mă trezeam, mă durea fizic despărţirea de lumea Lui. Omul meu de Fum, Omul fără faţă şi fără contur... iată idealul meu masculin!...
Azi, un secol mai târziu, râd de acele naivităţi... Omul de fum e încă acolo dar nu îl mai iubesc... E partenerul meu tăcut, care îmi suflă în inimă, fără a o putea încălzi...
Zile în şir mi-am dorit să mai simt, să mai pot simţi... Nimic din ceea ce e lumesc, nu mai poate trezi la viaţă acel sentiment... Mi-e ciudă! Mi-e ciudă fiindcă simt un gol imens acolo unde e inima...unde ar trebui sa fie... Şi aş vrea să umplu golul ăsta... cu dragoste.... sau ...cu orice...!?!
Ah tu, ... cit de amarnic te poti insela citeodata - altadata insa cit de inteleapta poti fi - caci dragostea este intradevar fragila, dar numai din cauza pentru ca nu o cunoastem, nu o recunoastem ca cea ce este intradevar, ... nu ii realizam prezenta vesnica in tot si in toate, ... pur si simplu ne-o farimitam si o impartim ici si colo ...
RăspundețiȘtergereTe inseli! Inca esti in viata, ... viata insasi ar trebuie sa-ti fie acel simtamint dupa care te mistuiesti intratita incit trebuie sa scri despre el ...
A murit Omul tau de Fum?
Poate ca da!
Sau poate a fost intodeauna numai un vis frumos - chiar si daca a foost visat, nu trebuie sa-ti pierzi speranta, ... cindva, undeva, ... o sa fi uimita si o sa te fara aer ...
Der ce stiu eu, ... ce sti tu!?
Poate vreodata vom sti!? Daca nu, atuncea existenta a fost intradevar mai putin decit un gind uitat ...!
Christian