Cu ce să încep? Cu evenimentul rău? Cu cel şi mai rău?
Fost-am la endoscopie! Lumeeeeeeeeee... lumeeee.... Ştiu că sunt lucruri mai rele decât o endoscopie dar... nu mă puteam imagina în postura de animal grohăitor... până în dimineaţa asta...
DOC: - Aveţi două posibilităţi: anestezie locală, ceea ce înseamnă un spray uşor paralizant sau anestezie generală, la venă, ceea ce înseamnă că veţi face un pic nani, aici, în spital...
EU: (vitează nevoie mare) Vreau locală, dom' doctor... că eu cu acele nu mă împac!
Docul încuviinţă din cap foarte sec şi mă lăsă pe mâna doamnei asistente.
Moment ante-endoscopic: DOC: Cum se face că nu vorbiţi germana? EU: Concurs de împrejurări... DOC: Ştiţi, doar prin exerciţiu vorbit puteţi învăţa mai repede...Dar unde locuiţi? EU: În satul X...comunitate mică, ştiţi, oamenii nu-s prea vorbăreţi...
Unde până înainte de acest mic dialog, era jovial şi săltăreţ... după... s-a transformat într-un nene mare şi rău... profesionist dar glacial şi neîndurător...
La polul opus, asistenta, o mărunţică zâmbăreaţă, nevorbitoare de italiană, franceză, engleză, sârbă (eu altceva nu ştiu!), decât "Um pic".... mi-a explicat cum a putut săraca în ce constă şi cum se va desfăşura endo...M-a reasigurat:"Durează doar şapte minute şi nu doare!"
Ok... asta a zis ea...
Când a intrat măreţul aisberg şi a înşfăcat tubul de endo...am dat în ...gălbenare! M-am aşezat într-o dungă, ha!, dunga stângă, am strâns în dinţi "un dop prevăzut c-o gaură pentru tub" şi ....am căscat ochii la monitorul din faţa mea... unde am făcut cunoştinţă cu mine... pe dinăuntru!
Şi... a început să bage tubul... întâi, uşor, atent, delicat.... apoi mai tare, mai brusc, mai brutal... Mă durea de mă căcam pe mine dar încercam să îmi imaginez o partidă de sex cu DOC, în ritmul tubului! Mi-au dat lacrimile căci nu puteam să râd decât cu ochii...
Apogeul a fost atunci când a început o mişcare de du-te-vino înăuntrul meu, mă rog, al stomacului meu.... Atunci, am crezut că am să colapsez... Orgasmul sadicului!!!
DOC: RESPIRĂ, DOAMNĂ, RESPIRĂ!...
Această replică va rămâne în analele Abrei... Asta, ciupitura (biopsie) de stomac şi aerul ieşind din mine în rafale de râgâituri...
Alte lacrimi... de jenă... Nimeni nu s-a obosit să îmi spună dacă era normală, sau nu, acea tornadă grohăitoare...nici măcar asistenta care îmi ştergea balele şi mă mângâia tandru pe păr...
Mi-am revenit repede imaginându-mi-o pe Angelina Jolie, sau oricare altă femeie fatală (considerată frumoasă), în locul meu... Din ciclul: "E vedetă dar şi ea se cacă!"...
Cele 7(0!) minute au trecut şi au lăsat în urmă un esofag umflat.... o limbă amorţită... un gust amar în gură dar... şi satisfacţia unei introspecţii!
