25 mar. 2009

O dimineaţă de căcat

Dimineaţă rece ...de primăvară... suflet săltăreţ însă neputinţa de a fii fericită e prezentă în egală măsură. Entuziasmul meu de săptămâna trecută a pălit şi încep din nou să-mi sfâşii neuronul cu tot felul de căcaturi. Lumea începe să mă strîngă, precum un pantof nou, iar păsările ce-mi ciugulesc porii mă irită la maxim!
Nicicând nemulţumirea mea nu a avut o cotă mai mare şi mă întreb adeseori ce dracu vreau eu de la viaţa asta? Am TOT ce şi-ar putea dori un om (normal!), dar evident nu îmi ajunge! Nu ştiu ce vreau şi nici în ce direcţie să caut!
Întotdeauna am considerat că ăsta nu e timpul meu, că ar fi trebuit să mă nasc altcândva, nu ştiu când, însă cu certitudine NU în secolul ăsta!
Vreau să simt, vreau să fiu fericită şi mai ales vreau să ştiu ce vreau!

2 comentarii:

  1. apai, draga moja AbraMack, stai sa-ti zic ceva cu titlu' pretios, frustros de dureros si englezos, pe nume: comfortably numb
    29-03-2009
    să n-aud nici un relax! ...şi nici chillout - de ce!? pt. că ...
    e un artificiu la moda şi nu are legatură cu dialogul precum salutul "ce mai faci" servit la rece, în trecere, dacă nu cumva şi în ultimă instanţă retoric; partea "frumoasă" e că dacă cumva mai şi răspunzi devi ridicol, inadaptat şi antisocial pt. că ajungi în situaţia să conştientizezi liniştea absolută şi să constaţi că persoana e cu spatele la tine dar la cca. 2-3m depărtare de tine şi cuvintele lansate de el ...
    antisocial poate e puţin dur spus dar ideea poate fi dezvoltată mai ales în cazul frustraţilor şi deabia atunci capătă adevărata valoare şi strălucire
    cam atît cu precizarea: în cazul în care nu studiezi vre-o disciplină a fizicii corpurilor care să vizeze velocitatea persoanelor cu automatisme de gîndire-relaţionare-vorbire, te rog să ignori acest gînd scris.

    RăspundețiȘtergere